Introduction
| Luigi Ionescu | |
Luigi Ionescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | (67 de ani) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | muzician |
| Activitate | |
| Tipul de voce | Bariton |
Modifică date / text  | |
Luigi Ionescu (n. 3 aprilie 1927, Pâncești, județul Bacău - d. 4 octombrie 1994, București) a fost un cântăreț român de muzică ușoară. Începe să cânte de la o vârstă tânără (chiar din timpul liceului) la Bacău. Numele lui rămâne legat de o serie apreciabilă de șlagăre românești sau internaționale interpretate în limba română, cum ar fi "Marina, Marina". Piesa de referință a carierei lui rămâne "Lalele" compusă de Temistocle Popa. În anul 2001, grupul Suprem pune în circulație o inedită versiune a hitului (aranjament, remix DJ Phantom), în care se pot auzi și fragmente din înregistrarea originală, cu vocea lui Luigi Ionescu.
Activitatea profesională
Din 1946 participă la concursurile pentru tineret. Este remarcat de marii compozitori ai vremii: Ion Vasilescu, Elly Roman, Henry Mălineanu care scriu pentru el. Gelu Solomonescu, redutabil pianist și șef de formație, îl îndrumă către Teatrul de Revistă "Constantin Tănase". În urma audiției susținute în 1951 este angajat, desfășurându-și apoi întreaga carieră- de o uimitoare longevitate- în cadrul teatrului, până în 1987 când se retrage din viața artistică.
Piese din repertoriu
- „Lalele”
- „Zorile”
- „Turturele” (Temistocle Popa)
- „E primăvară în ianuarie” (Gelu Solomonescu)
- „Viața e prietena mea” (Florentin Delmar)
- „Femeia” (Henry Mălineanu).
Surse
- Daniela Caraman Fotea, Titus Andrei - "Alternative Pop-Dance", editura Humanitas Educațional, 2003, București
- Daniela Caraman Fotea - "Meridianele Cântecului", editura Muzicală, 1989, București
Legături externe
Articole biografice
- Vă mai amintiți de... Luigi Ionescu, 3 iunie 2009, Nicoleta Zaharia, Adevărul